Search
  • Amy

Scrisoarea unui student pentru mama

Dragă mama,


Astăzi m-am întors din vacanța de iarnă. Pot spune că a fost exact ce mi-am dorit: să mă întorc la viața agitată sau la viața asta libertină.

Ce nu ți-am spus, dar poate ai observat sau nu, este că eu nu-mi doream așa tare să plec.

Sunt atât de tânără și atât de confuză. Nu înțeleg ce vreau, dacă e bine ce vreau sau dacă e bine să vreau.

Nu înțeleg încă multe: cum poți să faci un om să se simtă bine doar fiindu-i alături, cum poți să tai o pâine în felii perfecte, cum faci ciorba aia bună sau cum ai timp să fii tu când ai atâtea pe cap.

Nu mă pricep la multe lucruri: să fac oamenii să se simtă bine și sa aibă încredere în ei după ce vorbesc cu mine, cum să îi ridic moralul unui om, cum să iubesc corect și sincer...cum să plătesc factura aia și de ce vin mai multe, cum să fac să cumpăr mereu ce trebuie și să îmi rămână și bani...

Nu știu atâtea....cum să mă descurc în viață, cum să accept faptul că am crescut și că nimic nu mai e ce a fost, cum să mă bucur de prezent sau cum să iubesc totul fără să judec.

Am atâtea de învățat de la tine și atât de puțin timp.

Știi, uneori nu îți spun cât de dor îmi e de tine fiindcă știu că ești emotivă și ai începe să plângi sau poate doar ai râde, spunând că e normal ce simt sau "ce ți-a venit acum?" iar apoi te-ai gândi iar și iar la ce ți-am spus.

Știu că nu îmi spui multe fiindcă nu vrei să sufăr și pentru asta îți mulțumesc. Probabil aș fi fost atât de tristă dacă aș fi știut cât de dor îți e de mine.

Cum spuneam... astăzi m-am întors la cămin. Camera e la fel, e curată, iar mâncarea pe care ai gătit-o ieri stă cuminte în frigider.

Mi-am despachetat hainele și le-am aranjat în dulap, apoi m-am oprit să ascult o clipa viața. Era liniște.

M-am gândit să te sun, să îți spun că mi-am despachetat și că afară ninge. Apoi am spus să fac un dus, poate reușesc să-ți spun asta fără să pară că plâng pentru că îți simt lipsa.

Știu că o sa treacă, căci totul trece. Dar mi-ar plăcea să mă înveți cum faci de ești atât de puternică și poți să ascunzi ce simți doar pentru a nu-mi face rău.

Viața asta e așa confuză. Te obișnuiești într-un loc, știind că nu vei rămâne mereu așa, cu toate că în mintea știi ta te minți ca să te simți mai bine pe moment.

Apoi pleci și e greu, dar te obișnuiești în noul loc, chiar îți faci prieteni și esti mulțumit.

Și totuși...când te întorci acasă, oricât simți lipsa noului loc, nu ai vrea să te grăbești acolo.

Așa că, draga mama, mulțumesc că îmi accepți toate tâmpeniile de sentimente târzii, toate apelurile din minut în minut ca să-ți spun că am găsit o piatră, toate sentimentele negative pe care le ascunzi față de mine ca să nu mă simt tristă, și pentru toate momentele în care mă faci săam încredere în mine!

Chiar dacă nu îți spun prea des, te iubesc!

Cu drag,

Studenta care a plecat de acasă





252 views
This site was designed with the
.com
website builder. Create your website today.
Start Now