Search
  • Amy

Lecții de dezvoltare personală: Nu judeca o carte după copertă, joc anti-bullying și etichete

Bine te-am găsit!


Anul acesta am clasa a II-a, ceea ce înseamnă evaluare națională, multe texte de citit, tabla înmulțirii ș.a.m.d. Pe lângă toate acestea, m-am gândit că și anul acesta să ne jucăm la dezvoltare personală și să învățăm cât mai multe despre emoții și cum să le facem față.

Prima lecție din anul acesta a fost despre bullying și despre etichetele pe care le punem oamenilor pe care îi întâlnim.

Jocul se numește ”nu judeca o carte după copertă” iar pentru a vă juca aveți nevoie de :

o clasă de elevi de orice vârstă, coli colorate pentru fiecare elev, coli albe tăiate în patru, bolduri și carioci.



Pasul 1: Realizăm ”cărticelele”

Împăturim în două coala colorată, ca o felicitare. Pe prima pagină lipim o bucată de coală albă.



Pasul 2: Coperta vieții noastre

Elevii desenează coperta, adică pagina unde este lipită coala albă. Titlul va fi ”nu judeca o carte după copertă” iar autorul va fi fiecare elev în parte. Coperta o vor desena așa cum doresc ei, se pot desena pe ei sau pasiunile, visurile și dorințele lor.



Pasul 3: Eu mă cunosc cel mai bine

Pe prima pagină i-am pus să scrie trei calități, trei defecte și două pasiuni/visuri ale lor. Prima dată am discutat ce înseamnă calități, defecte și pasiuni, întrucât ar fi scris ”am un păr super” sau ”am haine colorate” drept calități și ”nu-mi place să mănânc salată” la defecte. Am discutat, i-am întrebat care consideră că sunt pasiunile, calitățile și defectele lor iar la final i-am lăsat să le scrie pe prima pagină, pagina ”de prezentare”. Aici am întâmpinat câteva probleme, respectiv unii copii au spus că sunt perfecți și au întrebat dacă pot scrie șase calități în loc de trei calități și trei defecte. Le-am spus că pot scrie șase calități, însă trebuie să găsească și acele trei defecte. Am analizat împreună și am reușit până la urmă să scriem trei defecte.



Pasul 4: Cum cred că mă văd ceilalți

Pe pagina a doua, la cuprins, i-am pus să scrie cum cred ei că îi văd ceilalți colegi (dacă aveți o clasă de elevi mai mari, puteți să îi puneți să scrie cum cred că sunt văzuți de lume, nu doar de colegi). Am scris sus ”colegii cred despre mine că:” și i-am lăsat să completeze cu ceea ce au vrut.



Pasul 5: Cum mă văd de fapt colegii

Ultimul pas înainte de discuția finală: prindem cărticica la spate cu bolduri cu ultima pagină nescrisă înspre clasă. Le-am spus că au la dispoziție 15 minute să meargă la fiecare coleg și să-și scrie părerea despre el. Puteți să le spuneți să se rezume la un singur cuvânt (eu i-am lăsat să scrie propoziții pentru că le era mai ușor).

Atenție! Nu le dați voie să se ia de aspectul fizic, lucruri de care ei nu sunt vinovați cu nimic. Am avut o discuție anul trecut, în clasa I, în care le-am spus povestea ”nu e vina mea”. În concluzie, ei au înțeles că nu e vina lor pentru că sunt înalți, scunzi, blonzi, roșcați, cu ochii albaștri sau verzi. Așadar, propozițiile de genul ”nu îmi place părul tău” nu au ce căuta pe ultima pagină a cărții noastre.




Pasul 6: Discuție și concluzii

Am realizat astfel cartea vieții noastre. Oamenii văd doar coperta desenată de noi și coperta IV, adică ceea ce cred alții despre noi. Nimeni nu știe exact ce se ascunde în interiorul cărții decât dacă o vor citi. Pentru asta e nevoie de multă atenție, de ascultare și de a ne reprima dorința de a judeca doar privind coperta.

Cei care au vrut să împărtășească ceea ce au scris au venit în față, au făcut o comparație între ceea ce cred oamenii și ceea ce credeau ei, am văzut că nu cunoaștem așa bine calitățile, defectele și pasiunile colegilor chiar de stăm atât de mult cu ei și am observat cum am a scris trei pagini despre noi iar colegii ne-au etichetat într-o propoziție.

Sunt multe de analizat, discutat și tras concluzii aici.

Am învățat să nu mai etichetăm oamenii imediat ce îi vedem, crezând că îi cunoaștem.




Ce aș face altfel: dacă aș relua jocul cu ei, probabil i-aș pune să scrie pe prima pagină și temerile, fricile, lucrul de care este cel mai mândru în legătură cu el și motto-ul lui preferat (asta poate fi aplicat la clasele mai mari).

Per total jocul a durat două ore, eu am pus vineri în program doar dezvoltare personală, abilități practice și muzică pentru a avea timp să lucrăm la noi, la emoții și stări. De la pregătitoare avem această ”zi altfel” în care privim filme și apoi le discutăm, avem petreceri, zile de ceai, jocuri și povește terapeutice.

Cam asta a fost tot pentru astăzi, promit să revin cu o listă de jocuri pentru toate materiile pe care le voi aplica la clasa anul acesta!

Te îmbrățișez!

144 views
This site was designed with the
.com
website builder. Create your website today.
Start Now