Search
  • Amy

#JurnaldeÎnvățătoare: Cea mai frumoasă lecție despre bullying, la ora de dezvoltare personală

Geniala idee care ne-a transformat orele de vineri în niște ore distractive dar pline de morală, îi aparține Alexandrei Fejer, pe care o găsiți aici.


Lecția despre bullying


Vinerea aceasta, mi-am alocat trei ore doar pentru dezvoltare personală. De obicei avem vineri zi diferită, în care nu facem română și matematică, ci dezvoltare personală și muzică.

Cum m-a încântat până peste cap ideea Alexandrei, m-am gândit să adaptez și eu ”jocul” pentru clasa mea și să văd ce iese.

De ieșit, a ieșit mai frumos decât mă așteptat, s-a lăsat cu plâns, cu râs și păreri de rău. Probabil cea mai bună idee pe care am întâlnit-o până acum legată de bullying.

Așadar, să începem!




Discuție despre bullying


Pare un cuvânt scos din altă lume pentru ei, fiindcă au devenit interesați imediat ce am pronunțat cuvântul (sunt foarte dornici să afle cuvinte noi și explicarea lor). Am explicat cuvântul și am dat exemple în care se manifestă bullying-ul, inclusiv din viața mea personală (un alt lucru de care sunt curioși să afle detalii).


Crearea formelor noilor colegi de clasă


Le-am spus că astăzi vom avea cinci colegi noi, creați chiar de ei. Am ales un copil mai scund și i-am desenat forma, după care am decupat cinci forme asemănătoare, cu ajutorul lor.

Le-am explicat că vor primi toate detaliile la momentul potrivit, apoi i-am împărțit în cinci echipe de câte patru elevi.




Desenarea noilor colegi


Fiecare echipă a primit o formă și au avut la dispoziție 40 de minute pentru a aduce forma la viață. Au existat neînțelegeri, normal, fiindcă băieții voiau un coleg iar fetele, o colegă. Într-un final, au ieșit cinci noi colegi, toți zâmbitori.

Fiecare echipă și-a prezentat colegul creat, iar mulți au dat foarte multe detalii: câți ani are, de ce poartă roz și nu roșu, care e diferența între alunița de pe partea dreaptă și cea de pe partea stângă, de ce are patru pachete de pătrățele și nu șașe etc.



După ce și-au prezentat colegii, echipele au avut parte de o surpriză neplăcută


După ce fiecare și-a prezentat creația, a venit primul pas din partea cea mai grea a acestei teme: jignirea, poreclirea. Fiecare echipă a trebuit să își jignească creația (totuși, folosind cuvinte decente). Prima dată s-au uitat la mine ca mâța-n calendar. Nu înțelegeau de ce să își jignească ceea ce au realizat cu multă muncă. Unii au fost foarte fericiți și au început să jignească imediat, alții erau mai timizi dar, încurajați de echipă, au început și ei. Alții au preferat să stea deoparte și nu s-au lăsat influențați de echipă iar câțiva copii au devenit chiar agresivi și și-au lovit propria creație.

De fiecare dată când cineva își jignea colegul, eu rupeam o bucățică din el. La doi nici nu a fost nevoie să rup eu, fiindcă au rupt ei în primele secunde.

La final, le-am dat bucățile rupte înapoi și le-am spus să le păstreze.

După ce au terminat, s-a așternut o liniște mormântală. Nimeni nu vorbea, cu toții priveau dezastrul. Unele fetițe au început să plângă și m-au întrebat de ce i-am pus să muncească dacă aveam de gând să le rup lucrarea.

Am purtat o discuție despre cum s-au simțit când au jignit, de ce unii copii au stat deoparte, de ce alții au reacționat violent. O fetiță a spus ”chiar dacă e hârtie sau un om adevărat, eu nu îl pot jigni, fiindcă nu știu dacă îl fac să plângă sau dacă îl va durea.” Fiecare și-a cerut scuze propriului coleg creat de ei.



Reconstruirea colegilor


După discuție, le-am spus că au șansa să-și repare colegii: să lipească bucățile rupte. Unii au început imediat, alții au fost descurajați, zicând nu va mai fi la fel ca înainte.

Fiecare a lucrat intens, atât de intens încât era aproape liniște. Erau foarte concentrați.

La final, le-am expus lucrările la tablă. Unii au reușit să lipească fiecare bucată, alții nu.

Apoi, a urmat discuția de final. Ce s-a întâmplat, ce am simțit, de ce am simțit, dacă e bine sau nu și ce să facem în continuare.

Le-am spus că atunci când ne cerem scuze după ce jignim sau ne comportăm urât, avem impresia că totul s-a sfârșit și că suntem împăcați cu noi și cu greșala noastră. Apoi, am întors colegul lipit cel mai bine și i-am lăsat să observe scotch-ul. Le-am spus că toate aceste jigniri, faptul că nu acceptăm să ne jucăm cu cineva doar pentru că nu ne place cum arată, că ne comportăm urât cu cineva, se acumulează în sufletul copilului. Un scuze nu poate rezolva nimic dacă greșala se repetă.

După ce am avut această discuție cu ei, fiecare din clasă s-a ridicat de pe scaun și și-au cerut scuze unul altuia pentru toate momentele în care s-au comportat urât.

Am lipit colegii sus, în spatele clasei, ca să-și amintească de această lecție frumoasă d e fiecare dată când se vor comporta urât cu un coleg de clasă.






277 views
This site was designed with the
.com
website builder. Create your website today.
Start Now