Search
  • Amy

#JurnaldeÎnvățătoare: Ce m-au învățat copiii

În timp ce scriu asta mă gândesc că acum un an am coborât din microbuzul care m-a dus la București, pentru a întâlni niște copii absolut frumoși, deștepți și talentați!

Așadaar, bunăăă din nou! Iată ce m-au învățat douăzeci și cinci de copii într-un an:


CE M-AU ÎNVĂȚAT COPIII





Copiii m-au învățat să râd din orice!

Să primesc fiecare zi ca pe o comoară, ca pe o insulă nedescoperită iar eu să fiu prima care abia așteaptă să o parcurgă pe toată ca să descopere surprizele care-mi sunt pregătite.


Copiii m-au învățat să zâmbesc mereu!

Să zâmbesc și când mă doare, fiindcă atunci contează cel mai mult. Să zâmbesc oricui, fiindcă un zâmbet schimbă pe oricine. Să zâmbesc când sunt obosită, să zâmbesc când lucrez sau când doar lenevesc. Să nu uit că zâmbetul și râsul sunt arma unui copil cu ajutorul cărora învinge orice greutate.



Copiii m-au învățat să-mi păstrez inocența!

Să nu uit că undeva în inimă se ascunde o fetiță blondă, cu două codițe împletite, ținând în mână o păpușă, așteptând să se joace de-a adulții, să plătească cu frunze și să creeze rochițe pentru căței.

Copiii m-au învățat să am răbdare!

Mi-au arătat că au nevoie de răbdare, iar eu sunt cea care trebuie să le ofere acest lucru. Am lucrat cu mine la capitolul răbdare și doar cu și prin ei am reușit să câștig și această armă.



Copiii m-au învățat că e normal să greșim!

E normal să greșim, să nu le știm pe toate, să nu știm un răspuns pe loc. E normal să spui nu știu, la fel cum e normal să spui voi învăța despre asta! E normal să nu ai răspunsurile la tine, să te blochezi, dar nu e normal să te panichezi pentru că nu știi răspunsul. Se spune că învățăm până murim, și chiar și când murim... nu le știm pe toate!

Copiii m-au învățat să nu judec!

E foarte bine dacă te simți trist astăzi, poate te pot ajuta. E foarte bine dacă ești foarte fericit, ajută-ne să ne simțim și noi așa. E foarte bine că tu ai rochie verde și colega nu are, că tu ai nasul mare și colegul are ochelari, că ai mâna micuță și colega are părul scurt. E perfect așa cum vrei tu să fie, fiindcă eu NU sunt tu, deci nu contează ce cred eu despre cum arăți. În clasă suntem o echipă, o a doua familie, iar familia e făcută pentru a te simți în siguranță, nu?



Copiii m-au învățat să mă ridic!

Să mă ridic atunci când nu mai aveam curajul să încerc din nou, să trag de mine ca să reușesc, să dau 100% din mine pentru a schimba ceva, la mine și la comunitatea în care trăiesc.



Copiii m-au învățat să iubesc sincer!

Sincer, cu o îmbrățișare, cu un zâmbesc, cu o strângere de mână. Copiii iubesc sincer și îți demonstrează asta în fiecare zi. Să primesc iubire de la douăzeci și cinci de copiii în fiecare zi este, cu siguranță, cel mai mare dar pe care mi l-a dat Dumnezeu până acum!

Copiii m-au învățat că trebuie să lupt pentru viitor!

Copiii sunt viitorul, sunt cei care vor schimba lumea prin gândirea lor, ei sunt cei ce vin după noi, ei sunt cei pe care trebuie să ne bazăm. Schimbând încet, încet și construind frumos această generație, putem spera la un viitor frumos. Eu, văzând acești copii deștepți, frumoși și creativi, nu am cum să nu sper că totul va fi măcar un pic mai frumos.

Depinde de noi, părinți și profesori, cum formăm acești copii!



Sunt multe lucruri pe care le-am învățat de la copii, să fiu sinceră și deschisă, să fiu creativă și să nu-mi pierd speranța, să nu mă las la vorbele altor oameni care-mi spun să stau în banca mea, să am curaj, să dansez oriunde, de parcă nu m-ar vedea nimeni, să cânt, să mă joc, să creez lucruri noi, să învăț încă o dată! Adică... SĂ FIU FERICITĂ!

Mulțumesc, copii! Vă iubesc!



12 februarie 2018-12 februarie 2019. Un an de când i-am cunoscut pe acești frumoși!



Vă las cu gânduri bune până data viitoare!

Vă îmbrățișez!

96 views
This site was designed with the
.com
website builder. Create your website today.
Start Now